Viktor Bout
Viktor Bout este probabil cel mai mare traficant de arme privat şi sursa de inspiraţie pentru filmul Lord of War din 2005, cu Nicholas Cage în rolul principal. Agenţii DEA, lucrând sub acoperire într-o operaţiune de flagrant împreună cu poliţia thailandeză, l-au arestat pe Viktor Bout pe 6 martie 2008, într-un hotel din Bankok. După arest, autorităţile americane au depus o cerere de extrădare către judecătoria thailandeză. Bout este acuzat în Districtul de Sud al New York de conspiraţie în vânzarea de armament în valoare de milioane de dolari unor agenţi DEA sub acoperire ce se dădeau drept rebeli din Forţa Revoluţionară Armată din Columbia (FARC). Acuzatorii susţin că Bout a conspirat în uciderea americanilor din Columbia, uneltind în vânzarea de arme către FARC, un grup pe care SUA îl consideră organizaţie teroristă. În 2007, reportorerii de investigaţie Douglas Farah şi Steven Braun au lansat Merchant of Death, o carte numită de Washington Post „cea mai bună a anului“. Textul lor aducea dovezi detaliate şi documente despre modul în care Viktor Bout îşi desfăşura activitatea. Logistica rusului opera deseori legal, cu aprobarea mai multor ţări, incluzând SUA. Pornite în Sharjah din Emiratele Arabe Unite, Africa de Sud, Belgia şi alte baze ascunse, planurile lui Bout ofereau ajutor umanitar esenţial pentru serviciile de pace din Darfur, Rwanda, Somalia şi supravieţuitorilor tsunamiurilor asiatice. În cartea lor, Farah şi Braun scriu: „În aventurile lui iniţiale în Africa, Bout părea concentrat în mare parte pe operaţiuni legitime şi multe dintre primele lui afaceri veneau de la Naţiunile Unite şi alte grupări oficiale. Pe lângă zborurile din 1992 în Somalia, a transportat trupele franceze, a livrat proviziile WFP (World Food Program) şi a ajutat muncitorii de pe un întreg continent.“ Autorii suţin că presupusele transporturi de arme conduse de Bout au condus la multe dintre conflicte. Mai spun că în timp ce o parte din Guvernul american încerca să-l captureze, armata SUA folosea serviciile de transport aerian oferite de Bout. Autorii citează rapoarte care arată că Bout a condus 1.000 sau chiar mai multe zboruri pentru aprovizionarea războiului SUA din Irak şi Afganistan cu lucruri esenţiale şi, de câteva ori, se putea să fi transportat chiar arme pentru Guvernul american. Din raportul lor, dacă este exact, rezultă că SUA i-au plătit lui Bout până la 60 de milioane de dolari, în cunoştinţă de cauză, prin diverşi subcontractori. Pe 22 iulie 2004, preşedintele Bush a semnat o Declaraţie de Trezorerie în care îi bloca veniturile lui Bout şi îi împiedica pe americani să mai facă afaceri cu el. Câteva zile mai târziu, autorii spun că Departamentul Trezoreriei a eliberat o permisie temporară pentru armata SUA pentru ca americanii să continue să folosească avioanele lui Bout în aprovizionările pentru război. Cu toate acestea, avionele lui Bout transportau încărcătură de toate felurile, inclusiv mobilă, flori şi struţi. Viktor Bout personal a negat faptul că ar fi fost conştient de transporturi ilegale de arme, explicând că nu ar trebui să aibă o responsabilitate de a verifica conţinutul pachetelor mai mare decât a unui poştaş. Majoritatea oamenilor sunt de accord că Bout este un excepţional om de afaceri al cărui transport aerian era ieftin, eficient şi incredibil de adaptat pentru a ajunge în cele mai puţin ospitaliere destinaţii. Din celula lui din închisoarea din Bankok susţine cu înverşunare că este nevinovat. Spune că afacerea de transport aerian şi-a încetat activitatea în 2000. Afirmă că, din moment ce SUA nu a reuşit să-l captureze pe Osama Bin Laden, au avut nevoie să creeze un nou personaj rău pentru a distrage atenţia publicului vestic de la slaba operaţiune din Irak, Afganistan şi în plan mondial. Bout îşi menţine ideea că există o conspiraţie mass-media împotriva lui şi a cerut să i se prezinte „dovezi reale – nu acuzaţii şi presupuneri.“ Guvernul american crede că există destule dovezi, creând o presiune diplomatică pe aliatul lor vechi, Thailanda, şi înstrăinând şi mai mult relaţiile cu Rusia. Unele dintre presupusele dovezi reale există într-un plic ţinut în Judecătoria Districtului de Sud al New York unde Bout este aşteptat după extrădare. Dar Viktor Bout şi soţia sa Alla continuă să lupte, deschizând două cazuri separate la judecătoria thailandeză. Primul caz susţine încarcerarea ilegală. Al doilea susţine că cei trei agenţi DEA implicaţi în arestarea lui Bout îşi încălcau jurisdicţia în Thailanda. De asemenea, îi acuză pe agenţi de port de armă într-un loc public, un fapt illegal în Thailanda. Dacă are success, poate să rezulte în acuzaţii separate împotriva americanilor. În august 2009, prima luptă pentru extrădare a decurs în favoarea lui Bout. Potrivit Reuters, judecătorul a decis că acuzaţiile americanilor nu erau aplicabile în justiţia thailandeză. „Acesta este un caz politic“, a spus judecătorul Jittakorn Wattanasin în cadrul citirii verdictului la Tribunalul Bankok. „FARC luptă pentru o cauză politică şi nu este o grupare criminală. Thailanda nu recunoaşte FARC drept organizaţie teroristă“, a adăugat. Bout a ieşit din sală cu braţul ridicat spre reporteri şi semnalând V de la victorie. Guvernul American a declarat că îi susţine pe procurorii thailandezi care au depus un apel la trei zile după verdictul iniţial.
.jpg)
